La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere Poezie de Mihai Eminescu despre lună Insomnii violete Cezeisme II (3 septembrie 2019) Noaptea te visez întruna ziua-ntreagă-i un coşmar în cerneală totuşi luna Şi-ncet să te apropii. Şi dacă stele bat în lac. Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac. Înseninându-mi gândul. Şi dacă norii deşi se duc. De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc. De tine-ntotdeauna. Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină Şi marea lină Icoană-i sânt; Ochiu-mi o cată In lumea lată, 1869 Poezie de Mihai Eminescu despre lună Din ocean de vise Din ocean de vise ferice, strălucitoare Ai apărut în viaţa-mi femeie răpitoare, Cum luna argintoasă, albă zâmbind răsare Din înstelata mare! Poezie de Mihai Eminescu despre noapte, cer, dor, lumină De câte ori, iubito De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte cu aripi Si totu-atarna de-un cuvant. Soptit pe jumatate. Te urmareste saptamani. Un pas facut alene, O dulce strangere de mani, Un tremurat de gene. Te urmaresc luminatori. Ca soarele si luna, Si peste zi de-atatea ori. Si noaptea totdeuna. Caci scris a fost ca viata ta. De doru-i sa nu-ncapa, Caci te-a cuprins asemenea. Lianelor din apa. Mihai Eminescu si poezia sa. Mihai Eminescu este cu adevarat numai in poezia lui, De aceea luna se alunga prin nori pentru ca pe vecie sa nu-si uite iubita. Sub aceasta forma fondul poeziei e absurd. Dar, unite prin armonia eminesciana elementele naturii si ale sufletului, ele constituie o existenta in care fondul se transforma in cuvintele Kzo6sF.

poezii despre luna de mihai eminescu