Cea mai dragă lucrare a lui Liviu Rebreanu, romanul „Adam și Eva" a fost publicat pentru prima dată în anul 1925. Scriitorul a declarat, referitor la opera de față, că în ea se afla „mai multă speranță dacă nu chiar o mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc" și fiindcă „Adam și Eva" e „cartea iluziilor eterne". Romanul Adam si Eva renunta la verosimilul realismului traditional si apeleaza la ipoteticul de sorginte religioasa si filosofica. Din perimetrul universului material (lumea rurala din Ion sau razboiul din Padurea spanzuratilor), Liviu Rebreanu evadeaza pe taramul filosofiei si al religiei. Liviu Rebreanu. „Pretextul romanului Adam şi Eva e o scenă trăită prin septembrie 1918 la Iaşi. Pe strada Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am întâlnit o femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parcă speriaţi, care mă priveau cu o mirare ce simţeam că trebuie să fie şi în ochii mei. Cu „Adam si Eva", aparut in 1925, Liviu Rebreanu se afla la al treilea roman, dupa „Ion" (1920) si „Padurea spanzuratilor" (1922). Schimbarea de perspectiva, de miza si de stil narativ era cu totul frapanta. Daca primele doua romane au puternice radacini biografice si dezvolta, in mod diferit, premisele unui realism fundamental, social sau În fragmentul dat, perspectiva narativă este obiectivă și omniscientă. Perspectiva este obiectivă, pentru că naratorul povestește din postura unui observator extern, neimplicat în acțiune. Nu există în text verbe și pronume de persoana I, ci doar de persoana a III-a: „întinse", „părăsi", „se apropie"; „îi", „ei", „o". Perspectiva narativa reprezinta punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor relatate, incluzând si relatia sa cu întâmplarile respective: narator martor, narator omniscient, narator subiectiv etc. Trei sunt ipostazele frecvente ale naratorului: Liviu Rebreanu, Adam și Eva ahNs.

liviu rebreanu adam si eva perspectiva narativa